6 martie 2014

Poate.

O să-mi adun toată puterea mea și am să încep o luptă cu destinul ăsta păcătos pe care-l am. În loc să fim prieteni , să mergem cot la cot sunt gata să devin adversarul, dușmanul ... destinului.
Și mă tot gândesc ce-ar fi dacă... N-AR FI . Cum aș fi gândit,cum aș vorbi ,cum m-aș îmbrăca dacă...nu l-aș fi cunoscut niciodată. M-am tot gândit ,dar am tot ezitat să ajung la o oarecare concluzie.
Cine e cel care mi-a proiectat soarta? De ce a fost un arhitect atât de prost? De ce nu și-a învățat lecția ?... Oare chiar de ce ? 
Mă opresc aici cu întrebările,pentru că știu că nu are rost să mă mai eschivez atât.
A fost ce-a fost și va fi ceea ce va trebuie sa fie.
Îmi beau cafeau  chiar dacă-mi face rău.Și nu cred totuși că poate să-mi facă mai mult rău, decât l-am primit de la un  om, de la cel mai drag om.Am iertat ca proasta.L-am iertat pe el ,dar pe mine n-am să mă scuz niciodată.Accept să fiu într-o relație cu cel care a putut să mă mintă.Accept să-l iubesc, chiar dacă nu știu dacă el o face.Accept să mă urăsc zi de zi , dar pentru privirea lui sunt gata să-mi dau și viața.Așa sunt eu...proastă.
Știu că , dacă aș mai rămâne o zi , aș mai rămâne un an, iar dacă aș mai rămâne un an , n-aș mai pleca niciodată.
Poate nu-s eu perfectă,poate am eu defectele mele , poate nu-s eu prințesa din poveste și el prințul pe-un cal alb.Și poate...
L-am rugat să mă sune,daca o sa aiba nevoie de mine. N-a făcut-o. Poate din mândrie sau poate mai mult din indiferență. Și tocmai din acest motiv am să-l las în pace,daca vrea el asta.




Azi, sunt ca un stat insular. Un ținut pârjolit, distrus de război, unde nimic nu crește , iar cerul e mohorât.Da,exact așa sunt acum.

4 comentarii:

Alexandra S. spunea...

nu trebuie sa ne stresam cu intrebarile. daca lucrurile S-AU INTAMPLAT, au trecut. s-au consumat. trebuie sa le lasam sa se duca, nu sa ne tinem de ele cu speranta ca se vor intoarce. toate suntem proaste, nu-ti face griji. asta ne atrage la barbati, indiferenta cu care ne trateaza. ne face sa fim si mai lesinate dupa ei. :)

D. spunea...

Si eu m-am intrebat uneori cum ar fi fost daca nu cunosteam o anumita persoana.
Insa daca nu este acea persoana probabil va fi alta. Cred ca nimeni nu e scutit de durerea pe care o poate crea un om.

Alexandra S. spunea...

asa e. avem nevoie atat de fericire cat si de durere. :) trebuie sa fie un echilibru. altfel nu se poate numi viata.

A. spunea...

Aveti dreptate, dar e nasol totusi sa te simti asa. ((

Trimiteți un comentariu