26 mai 2015

Dar, hai, să-ncercăm să ne iubim ca-nainte. Hai să-ncercăm să nu ne mai spunem minciuni. Pentru că faptele astea rănesc jurăminte. Și să nu ne întorcem cînd va fi totul pierdut. Hai să-ncercăm să nu mai fim doi copii, hai să-ncercăm să trăim adevăruri. Că viața-i prea scurtă și timp nu-i destul...
Mi-e frică de restul... de tot ce urmează, de valva care pare a fi un mister. De vorbe-n exces și dorințe platonice, de tot ce ne vorbim, dar n-avem curaj să le împlinim. Mi-e frică să cred în ceea ce doare, mi-e frică de noi și de oamenii răi. Mă las legănată într-o barcă plutindă, sper să nu mă îneci, pentru că barca ești tu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu