27 iulie 2016

Trăim într-o perioadă în care ambalajul contează mai mult decât conținutul, o lume în care cine te prezinți că ești valorează mai mult decât cine ești de fapt.
...
Ne-am obișnuit să dăm valoare lucrurilor pe care le au alții, pe care ne-am dori să le posedăm și noi, facem din niște bucăți de metal sau din niște țoale "ieftine"- idoli, prostindu-ne.
În speranța de a deveni perfecți nu facem altceva decât să ne materializăm sufletele.
Ne "vindem" pentru o înghețată, o geantă de brend sau un colier cu diamante, în dependență de statutul pe care ni l-am impus, în dependență de limita în care ajungem să ne vindem.
Astăzi lumea-ntoarce capul pe stradă când vede o bijuterie pe patru roți, o tipă sexy sau un bărbat aranjat la patru ace. Și da... dacă n-ar fi scumpă, dacă n-ar fi dezgolită sau dacă ar fi un boschetar, n-ar mai privi nimeni.
Spre ce ne îndreptăm? De când a ajuns haina să-l facă pe om și nu invers?
De ce mereu ne e frică să deschidem larg ferestrele sufletului? De ce unii se mint că iubesc, că au uitat sau că vor uita? 
De ce trăim în pielea unor oameni, care de fapt...nu suntem? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu